Ce poate fi mai bine de atat? Ce poate conta mai mult?

Suntem, cu totii, la terasa noastra stand de vorba la o bere.

Si ce putem vorbi? Ca de obicei, incepem cu ce am facut in ultima saptamana.

Discutia se porneste cu usurinta: grea saptamana pentru Mihai…o negociere ii da de furca. Eu incep sa spun despre planurile mele de vacanta. Atmosfera se destinde complet cand Lucian isi aminteste o intamplare hazlie petrecuta la salonul unde s-a tuns. Eiiiii…ce bine ca n-am abordat un subiect din politica.

Deodata, un zgomot imens ne acopera pe toti. O masina de gunoi ridica pubelele din strada. Una cate una le rastoarna in acelasi loc..cu ura ! Langa pubele sunt si alti saci. Sunt aruncati in aceeasi masina, fara ca macar sa se priveasca o data continutul.

Dupa trei secunde de tacere vine intrebarea „Tu selectezi deseurile?“  Intrebarea n-a fost socanta in sine, ci m-a surprins raspunsul meu „Da, normal! Iubesc mediul! Strang separat deseurile de plastic, sticla si carton. Apoi, le duc la ghena de gunoi din scara blocului. Si voi faceti asta, nu?“

Ciocnim sticlele de bere…hai noroc! Le ducem la gura, dar parca sunt mai grele, sticla pare ca ne inteapa la mana, berea parca nu mai are acelasi gust.

Gandul nostru este la ce se intampla dupa ce noi lasam gunoiul selectat astfel, acolo, la ghena.

Ne gandim ca n-am vorbit niciodata cu administratorul asociatiei de locatari de acest lucru. Nu ne-am interesat in ce pubele se strange gunoiul colectat separat. Cum se ridica acesta? Unde se duce? Cum se refoloseste?

Ne trezeste din discutia noastra telepatica, conversatia de la masa vecina. Tot ca urmare a prezentei masinii de gunoi, oamenii dezbateau pe tema modului de sortare selectiva a deseurilor. Unul dintre tipi povestea cu inflacarare despre cum se face in Austria colectarea selectiva si reciclarea deseurilor.

Atunci, am realizat ca noi nu ne-am gandit niciodata la solutii, la cat ar fi de scumpe sau nu.

Cu toate astea raspunsul a fost usor „Da, normal! Iubesc mediul!”.

Privim sticlele de pe masa in timp ce chelnerul se apropie zambitor de noi, si… stiam ca toti ne gandim la acelasi lucru… „Sticla o recicleaza?” il intrebam in cor.

Asa ca, ne-am hotarat ca incepand de azi, raspunsul „Da, normal! Iubesc mediul!” sa fie argumentat si prin cautarea informatiilor, prin cunoastere, prin gasirea solutiilor si prin aplicarea lor.

Astfel am inceput calatoria cu ONG-ul Atelierul de resurse!

Tu cum vei da raspunsul data viitoare cand vei avea o bere in fata, la o terasa?

Sau cum vei raspunde copilului tau care te va intreba „E iarna…de ce n avem zapada sa ma joc?“