“Acum ceva timp am decis sa mergem cu cortul impreuna cu cativa prieteni la Cheia – in natura cu copiii. Libertate, aer curat, apa cristalina, liniste si pace – ce poti sa-ti doresti mai mult!

Ne-am trezit devreme, am incarcat masina cu bagaje si pasageri si am pornit la drum. Am ajuns in jurul pranzului, in zona drumului forestier ce duce la Ciucas. Nu am putut campa acolo pentru ca sunt utilaje de mare tonaj care preiau sute de mc de lemn din padure ( nu, nu din vina omului; o calamitate naturala – o furtuna a rupt sute de hectare de padure).

Am cautat un alt loc de campat si am gasit! O poienita frumoasa langa Raul Teleajen, umbrita partial de cativa fagi seculari. Mirific! Aici campam, am zis.

Ne-am dat jos din masini si am inceput sa ne instalam. Dar nici nu am inceput bine ca hop, ce sa vezi, gunoaie peste tot. Ici un pet, colo un sac de gunoi rupt si imprastiat, mai jos 3 sticle de bere sparte, servetele, cutii de conserve, rosii (macar astea sunt perisabile sau le mananca furnicile mi-am zis).

Am inceput sa curatam locul. Am strans 6 saci de gunoi, pe o portiune de…sa zicem 1000mp.

Acum stau si ma intreb…persoanele care au venit inaintea noastra lasa la fel mizerie si acasa la ei sau la prietenii lor?!?

Noi am facut curat pe o suprafata infinit de mica si tare mi-e ca multi altii nu o fac! Dar daca toti am merge peste tot si am lasa in urma ce am gasit noi la Cheia, ganditi-va, v-ar placea sa traiti intr-o astfel de lume?
Si ca sa nu uit, cred ca 3 saci erau compusi din peturi de 2-5 litri compactati pentru ca volumetria era prea mare.

Degeaba strangem gunoiul daca nu il si reciclam. O sa avem munti de gunoaie care vor creste pana vor deveni viitoarele noastre locuri de campare…”

Articolul are la baza o intamplare reala a reciclatorului Dragos Badea din comunitatea Wasteix.