Astazi ne-am gandit pentru tine, reciclatorule, sa te ducem intr-o calatorie in timp. Ca sa aflam cum a inceput povestea sticlei, hai sa ne imaginam ca suntem iar copii, in vacanta la bunici…

Este o dimineata racoroasa la inceput de toamna.

Te trezesti somnoros. Iti arunci lenes privirea asupra acelor ceasornicului de pe masa. Este ora 7 si…10 minute? Prin fereastra usor aburita observi spectacolul colorat al naturii. Picurii timizi de roua ce se odihnesc pe florile din gradina si pe frunzele acestora. Contempland la frumusetea de afara, auzi ca prin vis clinchetele gingase ale farfuriilor, luate in graba din vitrina cu vitralii si asezate pe masa.

Te pregatesti de noua zi in fata oglinzii de pe perete, timp in care auzi ca esti strigat.

Familia s-a adunat deja pentru micul dejun.

Paharul tau cu lapte si ceaiul bunicilor sunt pregatite, aburii calzi inmiresmand toata incaperea. Cateva crizanteme proaspete surad elegant din vaza asezata pe masa. Feliile generoase de paine se rumenesc usor pe plita sobei, timp in care tu te-ndrepti nerabdator spre camara bunicii.

Cauti cu degetele intrerupatorul de pe perete, iar cand il gasesti, lumina calda si plapanda a unui bec atarnat de tavan te invaluie. Privesti in jur, iar multitudinea de borcane te fascineaza, fiecare dintre ele ascunzand un deliciu culinar. Unele mai sclipitoare, altele mai prafuite, cu muraturi, dulceturi sau compoturi felurite, toate iti fac cu ochiul. Intr-un colt, cateva sticle goale mai pastreaza inca aroma bauturilor ce le-au avut, asteptand sa fie iarasi folosite.

Alegi dulceata preferata si te intorci in bucatarie, unde bunicul citeste noutatile din ziar, iar bunica iti arunca o privire serioasa pe deasupra ochelarilor ei mari si caraghiosi, in semn ca ai zabovit cam mult si s-a racit mancarea. Te asezi la masa, bunica facandu-ti semn catre icoana frumos pictata pe sticla, arborata la loc de cinste pe peretele de est al casei. Urmeaza cateva momente solemne, dupa care micul dejun incepe cu voiosie…

– Bunicule, as vrea sa aflu povestea sticlei!

– In urma cu multe mii de ani, poate 2-3000 i.Hr., poate chiar 8000, dupa cum estimeaza unii experti, in Orientul Mijlociu, mai precis in Egipt si Mesopotamia, apar primele margelute de sticla. Ele aveau rol decorativ, adesea infrumusetand diverse obiecte din lut. Insa despre cum sau cine a deprins pentru prima data acest mestesug, nu stim.

La inceput, sticla era opaca. Tehnica folosita presupunea introducerea unui bulgare de lut (atasat la capatul unui tub) in sticla topita. Aceasta lua, astfel, forma lutului. Dupa ce se racea, tubul era indepartat. Obiectul de sticla era prelucrat, in continuare, pana cand se obtineau aspectul si textura dorita.

Comerciantii fenicieni au dus cu ei mestesugul sticlei de-a lungul Marii Mediteraneene. Intre 1500 si 500 i.Hr. putem vorbi de aceasta indeletnicire si printre popoarele din estul Asiei, precum China, India sau Japonia.

Tehnica suflarii sticlei, care ne este mult mai cunoscuta astazi, s-a dezvoltat undeva in jurul anului 100 i.Hr., cel mai probabil in Syria sau Iraq. Din acest moment, vorbim despre sticla din ce in ce mai subtire si transparenta, careia noi utilizari ii vor fi atribuite…

Vino pe pagina noastra Colectare Selectiva si urmareste sticla ca ambalaj si deseu reciclat in Statistici.